Finantarea este cheia supravietuirii pe piata leasingului

Valoarea totala a contractelor de leasing ar trebui sa ajunga anul acesta la 1,8 miliarde euro. Altfel spus, societatile de leasing de pe piata vor trebui sa faca rost de cel putin 1,8 miliarde euro pentru a putea finanta achizitiile prin acest sistem. Finantarea este in aceste conditii, spun jucatorii din piata, elementul cheie pentru dezvoltarea pe viitor a activitatii societatilor de leasing.
Societatile afiliate grupurilor bancare, companii independente, sau societati dezvoltate de importatori auto, toti jucatorii de pe piata romaneasca de leasing se lupta pentru atragerea fondurilor necesare dezvoltarii in conditii cat mai avantajoase. Costurile mai mici ale imprumutarii pentru societatile de leasing inseamna in cele din urma dobanzi si rate mai mici pentru cei care cumpara o masina sau un echipament industrial in leasing.
La o prima vedere, cele mai avantajate societati de leasing din punctul de vedere al finantarii sunt cele care au ca actionari grupuri bancare. Companii precum BRD Sogelease, Raiffeisen Leasing sau HVB Leasing au profitat din plin de pe urma faptului ca au in spate grupuri bancare internationale si si-au dezvoltat exploziv afacerile in acest an.
"Orice companie de leasing afiliata unui grup bancar beneficiaza atat de numele si notorietatea grupului respectiv cat mai ales de sustinerea actionarilor care ii confera soliditate financiara si stabilitate, riscul pe care il comporta societatile afiliate unui grup bancar fiind mult mai mic din punctul de vedere al refinantatorului. Practic, avantajele se concretizeaza in finantare din partea grupului mama in paralel cu asigurarea accesului spre alte finantari facilitat de apartenenta la grupul financiar", este de parere Mihaela Mateescu, director de vanzari la Raiffeisen Leasing.
Compania a incheiat anul trecut contracte de peste 50 de milioane de euro, iar pentru acest an oficialii estimeaza ca se vor apropia de 100 de milioane de euro.
BRD Sogelease estima la randul sau la inceputul anului dublarea valorii contractelor incheiate de la 66 de milioane de euro anul trecut la 130 de milioane de euro in acest an.
Insa cea mai agresiva prezenta in piata a avut-o HVB Leasing, care a ajuns la jumatatea anului la contracte de peste 36 de milioane de euro, estimand pentru intreg anul o valoare de 60 de milioane de euro.

Cum nu a putut refuza statul roman oferta Gaz de France

reluarea celei mai mari distributii de gaze de pe piata romaneasca, Distrigaz Sud, de catre concernul francez Gaz de France a fost considerata de multi jucatori si analisti drept o mare surpriza, primul favorit pe lista fiind cotat grupul rus Gazprom.
Dar lectia data de OMV, o alta companie de stat din Occident, s-a repetat pentru cei ce n-au avut suficienta rabdare sa o inteleaga: nici austriecii n-au plecat favoriti in cursa, dar cu o echipa puternica de negociere, o oferta financiara solida si cu un istoric favorabil in relatia cu sindicatele, au iesit firesc invingatori. Dar si mai important este efectul: economia de stat a Romaniei intra definitiv in sfera de influenta a "parintilor" Uniunii Europene, Franta si Germania, cu toate ca romanii inca nu s-au lecuit de ancestrala teama fata de rusi.
Lupta pentru preluarea Distrigazurilor a devenit o afacere economico-politica, in valoare de peste 500 mil. $, datorita campaniilor puternice de lobby derulate in spatele scenei tranzactiei de fiecare jucator in parte.
Dependenta Romaniei de importurile de gaz rusesc a speriat peste masura opinia publica interna, care s-a temut ca, daca Gazprom nu primeste "partea leului" la privatizarea distributiei de gaze, rusii vor aplica Romaniei tactica "inchiderii robinetului", uzitata in cazul vecinilor de peste Prut.
Din punct de vedere rational insa, raporturile comerciale dintre Gazprom (furnizor) si Romania (consumator) nu au cum sa se schimbe din acelasi motiv pentru care Gaz de France si Ruhrgas au castigat licitatiile pentru privatizare. Romania, ca si Germania, Franta, Polonia sau Grecia importa gaze de la Gazprom, iar rusii nu au in niciuna din aceste piete distributii de gaze.
Apoi, puterea Gazprom nu se masoara in metri cubi de gaze, ci in valuta forte incasata de la marii clienti din Occident, care tin pe picioare economia Rusiei. Pe de alta parte, rusii de la Gazprom se pricep la afaceri, dovada profitul record obtinut in 2003, iar pentru afacerile lor au nevoie de o rata buna de incasare, deci de clienti solvabili.
Dar cum au facut francezii o oferta ce nu putea fi refuzata de statul roman, chiar daca Gazprom era deja pe buzele tuturor marele castigator?!


Primul atu: Vive la France!
In primul rand, GdF este una din companiile - fanion ale statului francez, care sprijina puternic expansiunea internationala a corporatiilor franceze. Cat de mult se poate implica statul francez pentru apararea unei corporatii este elocvent cazul ajutorului de stat acordat grupului de inginerie Alstom, contestat de Comisia Europeana.
In plus, statul francez, proprietar al GdF, este unul dintre principalii decidenti, alaturi de Germania, care vor lua in discutie in toamna acestui an ce sanse are Romania pentru a intra in spatiul Uniunii Europene in 2007. Statul detine integral actiunile GdF, ca si ale gigantului energetic, Electricite de France.
Impactul politic al afacerii Distrigazurilor asupra sanselor de aderare ale Romaniei nu este deloc neglijabil, spun surse apropiate procesului de privatizare, avand in vedere ca autoritatile s-au obligat sa parafeze tranzactia in acest an.
Pe de alta parte, respectarea regulilor din anuntul de privatizare este esentiala, iar oferta facuta de Gaz de France a fost cea mai buna, tinand cont de criteriile cerute, dupa cum anuntau chiar reprezentantii ministerului economiei si comertului.
Potrivit unor surse implicate in proces, oferta financiara a cantarit in proportie de 80% in desemnarea castigatorului, restul fiind adjudecat in mod egal de catre gradul de acceptare de catre investitor al contractului propus de catre stat, respectiv planul de afaceri pe termen mediu.
Sursele mentionate adauga ca Ruhrgas (Germania) si Enel (Italia) s-au concentrat mai mult asupra Distrigaz Nord, astfel incat cursa pentru Sud era disputata de catre GdF si Gazprom.
Echipa investitorului francez a cerut de altfel informatii "de clarificare" dupa depunerea ofertelor angajante, cerand ca regulile fixate in anuntul de privatizare sa fie respectate.
Un verdict neconform criteriilor cerute ar fi fost probabil taxat dur de catre reprezentantii Uniunii Europene, care oricum nu si-au ascuns supararea provocata de atribuirea directa, fara licitatie, a unui contract public in valoare de 2,4 mld. $ firmei Bechtel (SUA) pentru executia autostrazii Brasov - Bors.
Pe de alta parte, inscrierea GdF in cursa a speriat de la bun inceput o parte din competitorii directi, datorita reputatiei castigate de compania franceza pe pietele internationale: cand se inscrie intr-o licitatie, GdF obisnuieste sa faca oferte financiare agresive pentru a-si asigura din start succesul.
De cealalta parte, cea mai importanta "carte" jucata de Gazprom in tranzactie a fost cea a controversatului contract de furnizare gaze pe termen lung catre Romania, scos din maneca la Bucuresti de insusi Alexei Miller, presedintele Gazprom. Valoarea contractului, estimata la 200 mil. euro, urma sa pluseze oferta financiara a rusilor, sub 100 mil. $ pentru 30% din Distrigaz, spun surse din piata.
Romania importa de ani de zile gaze din Rusia prin intermediari, cea mai mare parte fiind comercializata de casele de comert controlate de compania germana Wintershall si Gazprom. Ponderea importurilor era de 29% la finele primului semestru din acest an, potrivit datelor furnizate de Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Gazelor Naturale (ANRGN).


O altfel de companie de stat
Gaz de France cunostea, prin filiera investitorilor sai conationali deja intrati pe piata locala, perceptia romanilor despre companiile de stat: salariati multi, munca putina, eficienta scazuta.
Insa victoria capitalismului in Occident este totala, nu partiala: nu numai companiile private sunt puternic orientate catre profit, randament maxim al investitiei, productivitate mare, ci si companiile de stat.
"Am inteles ca la voi se munceste putin in companiile de stat. La noi, nu este asa", spunea recent un angajat al Gaz de France, vizibil ingrijorat sa ne schimbe parerea despre munca "la stat".
GdF este unul dintre cele mai mari grupuri gaziere din lume cu o structura integrata, de la productia de gaze, transport, inmagazinare in depozite subterane, comert (furnizare), distributie si servicii.
Pe plan global, grupul a realizat un profit de 910 mil. euro la o cifra de afaceri de
16,6 miliarde euro. Numarul de angajati era la finele anului trecut de peste 38.000 de oameni, din care circa 29.500 angajati in Franta.
Preluarea celor peste 9.000 de angajati de la Distrigaz Sud va insemna dublarea personalului Gaz de France din strainatate.
Comparativ, Distrigaz Sud a realizat anul trecut un profit net de 4,4 mil. $ la o cifra de afaceri de 590 mil. $.
Angajatii GdF fac parte din randul celor mai puternice sindicate din Franta, tara unde sindicatele au un cuvant greu de spus ca si in Romania.
Pe de alta parte, investitorii francezi sunt pana acum printre cei mai experimentati in ceea ce priveste privatizarea si restructurarea fostelor companii de stat de pe piata romaneasca: Lafarge (care a preluat producatorul de ciment Romcim), Societe Generale (care a cumparat in sectorul bancar BRD) sau Renault (proprietarul uzinelor de automobile Dacia Pitesti).


Se schimba sau nu politica preturilor la Distrigazuri?
Pretul gazelor din Romania este acum in curs de aliniere la ce se intampla pe continent, unde si acum diferentele sunt foarte mari de la o tara la alta.
In prezent, pretul de furnizare la consumatorii rezidentiali este in Romania de 138 $/1000 mc de gaze (fara TVA), fata de 250$ in Bulgaria, 215 $ - Ungaria, 315 $ in Polonia, 420 $ in Franta sau 675 $ in Danemarca.
Ani la rand, statul s-a ferit din motive sociale sa vada costurile reale ale companiilor autohtone de utilitati, pe care vanzarea de multe ori sub costuri le-a decapitalizat. In plus, rata scazuta de incasare a facturilor a ingrijorat in repetate randuri organismele internationale ce monitorizeaza Romania.
Deja, preturile au crescut puternic de la 82,5$ la inceputul anului trecut, iar ele sunt ajustate trimestrial pentru a atinge treptat nivelul din Europa. Presedintele ANRGN, Dan Pantilie, sustine ca din 2005 ajustarea pretului va fi anuala, si nu trimestriala.
Pana acum, viitorii proprietari ai Distrigazurilor nu au facut comentarii asupra preturilor din Romania, dar este de asteptat sa o faca. Evolutia acestor preturi va depinde si de rata reglementata de recuperare a investitiei pe an, respectiv nivelul de profit acceptat de ANRGN pentru investitori.


E.ON, primul furnizor integrat de utilitati din Romania?
Concernul german E.ON, unul dintre cele mai mari grupuri de utilitati din lume, ar putea fi primul investitor care sa devina furnizor integrat de utilitati (gaze, energie) de pe piata romaneasca, dupa esecul italienilor de la Enel de a prelua o distributie de gaze.
Ruhrgas, care apartine E.ON, incepe negocierile finale in zilele urmatoare pentru preluarea a 30% din actiunile Distrigaz Nord, urmand printr-o majorare de capital sa detina 51% din companie.
Pe de alta parte, E.ON este selectat pe lista scurta pentru a depune oferte finale pentru distributiile de energie electrica Oltenia si Moldova, doua din cele mai mari de pe piata romaneasca.
Burckhard Bergmann, presedintele Comitetului de Directori al Ruhrgas AG, admitea recent ca este posibila o strategie de integrare a operatiunilor in Romania, in functie de rezultatele licitatiilor de la privatizarea distributiei de gaze si de energie.
De fapt, cei doi giganti germani E.ON si RWE au dezvoltat conceptul "multi utility", ceea ce inseamna ca o companie poate asigura toate utilitatile necesare unui consumator.
Avantajul pentru consumatorul roman de a fi clientul unei firme "multi utility" va fi in primul rand a unor cheltuieli mai mici fata de varianta cu mai multi furnizori de utilitati.
Daca se confirma o asemenea strategie operationala, E.ON ar insemna ca se va indrepta catre preluarea distributiei de electricitate Moldova, care se suprapune teritorial cu aria de consumatori deserviti de Distrigaz Nord, spun specialistii in domeniu.
Ruhrgas a fost cumparat in 2002 de catre E.ON, in cadrul celei mai mari tranzactii din istoria pietei de gaze din Europa, in valoare de peste 10 mld. euro. E.ON este in prezent printre cele mai mari grupuri de gaze si energie din lume, listat pe bursa de la New York si avand o capitalizare de peste 49 miliarde dolari.
Global, E.ON a avut venituri de 46,4 mld. euro in 2003.
Ruhrgas este cel mai mare actionar strain al Gazprom, cu o detinere de 9,43%, din care doua treimi sunt participatii directe.
Din punct de vedere al restructurarii unei companii de stat, germanii de la Ruhrgas au incheiat deja acest proces cu companii din Ungaria, Cehia, Slovenia, Letonia si Lituania. Un proces de restructurare, de rearanjare a modului de a face afaceri, se deruleaza de la doi la cinci ani, de la caz la caz, potrivit expertilor companiei germane.
Pe de alta parte, politica Ruhrgas a fost de a-si diversifica portofoliul de resurse pentru clientii proprii, cumparand gaze de la furnizori din Rusia, Norvegia, Marea Britanie sau alte zone.
Aceeasi politica vrea acum sa o aplice si in Romania, unde au existat discutii cu Romgaz pentru importuri de gaze din Norvegia, ce urmau a fi aduse prin gazoductul Arad - Szeged, aflat acum in constructie.
Compania s-a implicat pana acum in afacerile de distributie a gazului, numai la nivel local prin Congaz Constanta. Germanii detin 28,6% din Congaz, la fel ca si Distrigaz Sud, respectiv SNP Petrom, unde au experimentat deja modul lor de a face afaceri, de a instrui personalul companiei sa vanda gazele ca oricare alt produs.
In plus, Ruhrgas detine si o treime din actiunile operatorului local de energie termica si electrica Colonia Energie Cluj Napoca.
Strategia de extindere in Europa Centrala si de Est a Ruhrgas seamana dealtfel cu cea a Gaz de France sau Enel, toti dorind sa-si construiasca inca de pe acum pozitii puternice in intervalul estimat la trei ani, la finele caruia aceasta regiune va face parte din piata unica europeana.
Liberalizarea treptata a pietei de gaze pana la o deschidere totala in 2007 impinge in fata de asemenea jucatorii experimentati ai industriei de profil, car cunosc bine exigentele Europei.
In acest moment, piata romaneasca este liberalizata in proportie de 40%, pana la finele anului procentul urmand sa ajunga la 55%.
Pentru companiile de gaze locale, una dintre cele mai importante cerinte pe plan european este separarea din punct de vedere contabil a activitatilor de furnizare si de distributie a gazelor.
Dupa privatizarea integrala a distributiilor de energie si gaze de pe piata locala este de asteptat ca investitorii sa-si rearanjeze portofoliile de afaceri, ceea ce va lasa loc fuziunilor si achizitiilor private.