Romania, inima Venetiei

Toata lumea se saluta, toata lumea fotografiaza, dar, mai ales, toata lumea se bucura. La Venetia, peisajul pare ca se armonizeaza cu soarele, cu norii, cu ploaia, cu marea agitata, creind o atmosfera ireala si sugestiva, asa cum nici un alt oras al lumii nu o poate exprima. Costume fabuloase de epoca - regi si regine, printi si printese, personaje imbracate in matase si dantele, cu pene, strasuri si pietre pretioase - dar si masti caraghioase iti trezesc fantezia. Oameni de toate virstele se saruta pe furis. Pe apa ca o broderie lichida, ca intr-un cortegiu, curg alaiuri de gondole. Apa bate in zidul caselor pictate ca o pinza in rosu, verde, galben. De o parte si de alta a Grand Canale strajuiesc palate somptuoase in arabescuri si dantelarii: Pallazzo Foscari, cu arhitectura sa gotica, Palazzo Grassi, in linia clasica din secolul XVIII, semnat Guiseppe Massari, Ca Pessaro, un fastuos palat in stil
baroc, Vendramin, Pissani Moretta, Ca D’Oro cu arcadele aurite ce-i marcheaza fatada, cu ferestre ornate de vitralii, capiteluri, culturi, candelabre magnifice de Murano ce iti dau impresia ca ai in fata un decor de teatru. La Venetia, Carnavalul s-a conjugat intotdeauna cu aceasta arta, oferind orasului o demnitate a scenei. Orasul lui Goldoni, Tiepolo, Guardi, Longhi, ca si al altor scriitori, scenaristi, regizori, pictori care au creat prin cuvinte, sunet sau culoare, cu fantezie si ironie. Cultura, un motor al sarbatorii.

Nobila Doamna, de o mare frumusete, nu-si arata deodata toate splendorile. Le poti descoperi printr-o plimbare pe strazile de apa, printre calli sau nenumaratele campi. La Venetia nu se aude zgomotul masinilor, ci doar clipocitul apei, sunetul clopotelor si muzica ce inunda orasul. Nicaieri nu vezi panouri de publicitate
sau vreun zgirie-nori.

Peste 70.000 de turisti au ocupat pina la refuz laguna, pretutindeni se cinta si se danseaza, se imprastie confeti. In Venetia se afla peste 120 de biserici, fiecare dintre ele constituind un muzeu prin prezenta nenumaratelor opere de arta. Incercind sa patrunzi in orasul secret, descoperi Cartierul evreiesc, nascut in 1516, cu numeroasele sale sinagogi, Cartierul Squero de San Treviso, cu santierele sale navale ce dateaza din secolul XVI. Fiecare dintre aceste locuri are istoria sa: Piata San Marco, “cel mai frumos salon al Europei”, cum il numea Napoleon, conceputa de Andrea Tirotti in anul 1723.

Traditia s-a imbinat cu modernitatea, aici ridicindu-se o impozanta scena care a adapostit zi si noapte spectacolele prezentate. Zile de sarbatoare pentru toate buzunarele si pentru toate mastile. Tineri cu rucsacurile in spate danseaza alaturi de o trupa din Elvetia, care cinta un potpuriu rock. Intr-un alt colt, la San Geremia, se aud ritmurile Indiilor de Vest, ritmuri de discoteca, iar la Librariile Mondadori, producatorul Dorfmeister a umplut salile de la Maritima cu ritmuri sud-americane. Francezul Richard Galliano interpreteaza, alaturi de formatia sa, o originala fuziune intre musette tipic transalpina si Tangoul lui Piazzola. Pe alte strazi, ritmuri caraibiene. Mai peste tot te imbie si muzica lui Vivaldi, iar instrumentistii imbracati in costume de epoca te invita la opera in concert de la Scuola Grande di San Teodoro ori in biserica San Vidal. La Palazzo Barberigo poti asculta arii din “Barbierul din Sevilla”, “Traviata” ori duete de dragoste, iar Teatrul La Fenice are o bogata stagiune de muzica de camera.
Masti si personaje

Carnavalul, precum si faimosul sau accesoriu, masca, au facut parte din istoria acestui oras misterios. Radacinile acestei sarbatori coboara in ritualurile ancestrale de trecere de la iarna la primavara, de celebrare a lui Bachus, dar si in onoarea lui Dionysos. Doua sint interpretarile legate de acest fenomen: prima deriva din latinescul “carus navalis”, amintind de carele procesuale in forma de nava din timpul ritualurilor de purificare
, iar cel de al doilea, “carnem levare”, amintind de interdictia carnii inaintea Miercurii Cenusii, cind incepea postul Pastelui. Sa ne amintim ca, la sfirsitul secolului al XVII-lea, Venetia era o republica aristocratica, unde democratia era valabila numai pentru nobilime. Poporul nu avea nici un cuvint, dar i se oferea “panem et circensis”. Riscul si aventura erau modul lor de a exista. Sint atestate Carnavalurile din 1571, cu ocazia unei victorii maritime, dar si cel din 1679, cind ducele de Mantova a defilat, urmat de turci, indieni si africani. Incetul cu incetul, Venetia devenea scoala europeana a placerilor, o lume galanta si decorativa, asa cum o numea filozoful Eugenio d’Ors, o lume in care sexualitatea devenea ambigua, identificindu-se, totodata, cu “demnitatea placerilor”. La inceput, curtezanele erau obligate sa locuiasca intr-un anumit cartier - Casteletto -, linga Podul Rialto, iar dupa apusul soarelui trebuiau sa intre in casa. Existau atit curtezane de rang inferior, cit si cele de grad superior, asa cum era celebra Veronica Franco, a carei casa era frecventata de artisti. Se spune ca la o masa oficiala, in prezenta lui Henric al III-lea, regele Frantei, aceasta a aparut goala pe un platou de argint. Venetia devine lumea lui Giaccomo Cassanova, a lui Boucher, Fragonard, Tiepolo, dar si patria lui Goldoni. In secolul al XIX-lea, Carnavalul atragea nume precum Sissi de Austria, Byron, Wagner, George Sand, Ugo Fuscolo sau Goethe.

Inca de la 1671 exista o scoala de masti, obiecte realizate din argila, hirtie presata si faina, care apoi erau pictate. In Evul Mediu, masca era folosita in locurile rau famate, pe strazi si in taverne de curtezane si impatimiti ai jocurilor de noroc. Oamenii se salutau cu apelativul “Signora Maschera”. Dintre mastile legendare, sa amintim Bautta, un simbol al fricii, realizata dintr-un fel capison de matase sau dantela care acoperea total fata si era sustinuta de o palarie in forma de tricorn; La Moretta era o mica masca imbracata in catifea neagra, reprezentind un joc al seductiei. Femeile venetiene erau renumite prin decolteurile deocheate. Masca avea in interior un buton care se sprijinea pe dinti, de aceea era denumita si Muta; Gnaga era denumirea altei masti prin care barbatii se deghizau in femei si nimeni nu avea dreptul sa aresteze o persoana mascata. In anul 1500, la Venetia erau peste 15.000 de prostituate si pentru ca inflorise homosexualitatea, guvernatorul a aprobat o lege prin care femeile puteau sa-si arate nurii atit pe Podul Sinilor, cit si de la ferestre. Il Mattaccino, care deriva din cuvintul matto (“nebun”), era format dintr-un costum colorat ca de claun. Mai tirziu au aparut mastile din commedia dell’arte: Pantalone, ce il reprezinta pe stravechiul comerciant, intrigantul Brighella, Pulcinella, Doctorul, Capitanul, Arlecchino. Si acum are loc Balul Moresca, un romantic dans de razboi, cu spade si masti. In ciuda acestor succesive decadente, Venetia nu si-a pierdut aerul imperial.
Piazza Romania

Tema din acest an a Carnavalului a fost “Senzatii. Romania cu sase simturi, sase cartiere”, aleasa de curatorul artistic Marco Balich, unul dintre cei mai importanti organizatori de spectacole, care marturisea: “Acest oras de frontiera trebuia sa se deschida si catre Est. Si asa cum Piata San Marco e facuta din bucati adunate din fiecare parte a lumii, m-am gindit ca o reala fuziune de stiluri si culturi trebuie s-o faca si mai frumoasa. Sint bucuros ca primarul Venetiei, Massimo Cacciari, vrea sa zboare si nu se lasa dominat de jocuri politice sterile si inutile. Mi-am propus un re-styling al Carnavalului, prin care la fiecare editie sa avem un invitat de onoare. Iata de ce Romania este prima invitata, intrata recent in Uniunea Europeana, cu un mare potential artistic si cultural. Romania, cu toate simturile in sarbatoare”.

Peste 40 de spectacole, peste 150 de artisti. De ce acest element polisenzorial?! Pentru ca aici peisajul exista prin culoare, prin lumina - lumina umeda si ceturile lagunei i-au inspirat pe coloristi. Piata San Marco a devenit, pentru citeva zile, centrul senzorial al lumii, iar Romania - inima
Venetiei. Ca de obicei, Carnavalul a inceput in Piata San Marco, intr-o spectaculoasa coregrafie, cu “Zborul Ingerului” interpretat de rapperul american de culoare Coolio. Purtind creatii semnate de Moschino, el a interpretat melodia “Gangst’a Paradise”, care i-a adus un Premiu Grammy, alaturi de o “dogessa”, tot de culoare. Acesta a fost contestat atit de public, cit si de presa, deoarece Ingerul nu putea fi reprezentat de o persoana cunoscuta pentru agresiunile sale sexuale.

Artistii romani au reusit sa se impuna, chiar daca organizarea evenimentului a lasat de dorit. La conferinta de presa de la Venetia nu a fost prezent nici un ziarist strain. Asa cum amintea Dan Puric, “Romania nu are inca forta necesara sa-si promoveze talentele si artistii la scara internationala”.

Pe o vreme nemiloasa, cu ploaie, vint si ninsoare, in Piata San Marco s-au auzit acordurile “Ciocirliei”. Pe marea scena, formatia lui Marius Mihalache, acest Paganini al tambalului, a daruit prin sunetele sale vrajite dragoste si bucurie. Oficiaza muzica, iar publicul il asculta cu sfintenie. Amesteca sonoritatile lautaresti cu jazzul si elemetele clasice cu muzica electronica. Actorii Teatrului Masca, impreuna cu directorul Mihai Malaimare, imbracati in costume populare, cu papusi inalte de doi metri, au incintat publicul cu spectacolul “Nunta la romani”. Dan Puric, al carui nume a devenit de mult international, a prezentat, pe scena Teatrului Goldoni, in spiritul commediei dell’arte, spectacolul “Visul”, trecind de la umor la poezie, de la pantomima la dans si step, trezind aplauze la scena deschisa. Fanfara Savale, cu melanjul de cintece tiganesti, jazz si muzica electronica, a facut publicul sa danseze pe ritmurile alerte, de o mare virtuozitate si viteza ale instrumentelor de suflat din alama, alaturi de cei de la Shukar Collective. Explozie de veselie si pentru Caiuti din Vorona, dar si pentru Calusarii din Slatina. In pitoresti costume au demonstrat o maiestrie coregrafica vecina cu acrobatia, prin dansurile lor virtejul de pe marea scena se transmite in public, fiind rechemati, de mai multe ori, la rampa. Mii de ochi au urmarit vrajiti dansul romanilor. Aplauze au stirnit si Nightlooser cu bluesul rock balcanic, sub bagheta lui Hanno Hoefer. Audienta s-a infierbintat la concertul world-pop al frumoaselor instrumentiste de la Amadeus Woman, care au propus un pop instrumental numit de presa “rafinat si sexy”, cintat de “cele patru splendide amazoane”. In Pavilionul Romaniei de la Biennale, tinerii au dansat pina in zori in acordurile tehno, etno-trance si jazz, propuse de DJ Vasile impreuna cu Gojira si Electric Brothers. In fata Institutului Cultural de Cercetare Umanistica “Nicolae Iorga”, numerosii trecatori se opreau pentru a admira colectiile hazlii de masti populare din Moldova, cu mosi, babe, draci, care insoteau alaiul caprei, dar si vasele de lut smaltuite, icoanele, covoarele sau expozitia intitulata “Apa si Lutul”, prezentata de Muzeul Satului “Dimitrie Gusti” din Bucuresti.
“Demnitatea placerilor”

In ultima zi, in Piata San Marco a avut loc si Parada costumelor si a mastilor, de o fantezie incintatoare, care a depasit imaginatia. Premiul I la Concursul “Cea mai frumoasa masca” a revenit Taniei din Hamburg. Premiul II, familiei Barocca, invesmintata in costume reprezentind trandafirul, cu o caruta decorata cu paiete si trandafiri. Iar premiul III, lui Alessandro, un tinar avocat din Bologna, imbracat in Ludovic al XIV-lea, calare pe un cal alb.

Sarbatoarea Mariilor, ce dateaza din secolul al XIII-lea - in amintirea tinerelor sotii care au fost rapite de pirati in 948 si eliberate de o flota a dogelui Pietro Candiano -, a desemnat-o pe Desirée Crescentina, o venetiana de 17 ani, drept cea mai frumoasa participanta. Carnavalul s-a incheiat pe acordurile formatiei italiene Pittura freska, formatie apreciata in Cetatea lagunelor.

Asa cum aminteam, Carnavalul de la Venetia ofera multiple posibilitati de amuzament, unele foarte elitiste, cum ar fi Balul Dogelui, considerat drept unul dintre cele mai exclusiviste, clasat intre “cele zece minuni ale lumii mondene”, de la Palatul Pissani Moretta, transformat intr-o “gradina a placerilor”, ce-i drept suprarealista, cu participarea a peste 80 de artisti in 8 ore de spectacole fanteziste si de acrobatie - balerine, fauni, costume de o rafinata eleganta, in lumina a peste 1.500 de luminari, cu participarea unor invitati de marca, precum principesa Malaieziei si George Clooney. Teatrul La Fenice s-a transformat intr-un ring de dans la Balul de la Cavalchina, cu peste 500 de participanti in costume de epoca, cu spectaculoase jocuri de apa regizate de Mateo Corvino, cu orchestra Teatrului din Vincenza si un splendid cal alb pursinge, care a dansat un pas-de-deux. La serata a fost prezenta frumoasa actrita Ornella Mutti, imbracata intr-o splendida rochie de secol XVII, cu bijuterii de epoca si un pretios voal din dantela de Jesurum, alaturi de Gao Xingjyan, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, Jerome Ziesiemiss, presedintele Comitetului francez pentru salvarea Venetiei, Bertrand de Vignauld, directorul Architecture and Monuments Fund, nobili, printi, duci, printre care si Albert de Monaco.

La Palazzo Ca’Zanardi, cu elegante fresce, se putea asculta “Nunta lui Figaro” de Mozart, iar in acompaniamentul intrumentelor antice se putea dansa un menuet sau o gavota, bineinteles in costume si cu masti de nobili venetieni. La Palatul Albrizzi, Baletul Academiei din Venetia a adus Baletul de la Theriaca, cit si un spectacol de Goldoni, iar la intrarea in Palazzo Zenobio, pasari de foc, muzicieni si Regele Soare invitau participantii la o noapte romantica de la care nu a lipsit nici Cassanova.

Tot la Teatrul La Fenice, iubitorii operei erau invitati la comedia lirica dupa Puccini, “La Rondine”, in regia lui Graham Vick (la pupitru Carlo Rizzi), iar la Teatrul Malibran se putea viziona spectacolul “Junca”, in rolul titular, Mercedes Ruiz, iar la Junghans, actorii Teatrului Masca, intr-un spectacol “Don Giovanni”, cu trupa Pantakin din Venetia.

Iubitorii de arta inca se mai pot delecta cu citeva expozitii de exceptie. Palazzo Grassi, renovat intr-un rosu pompeian, in stilul lui François Pinault, unul dintre marii colectionari
ai lumii, gazduieste expozitia “Roma si barbarii”, ce a costat 5 milioane de euro. Ea poate fi vizitata pina la mijlocul lunii iunie. Peste 1.700 de lucrari din perioada ostrogotilor, merovingienilor, longobarzilor, vizigotilor, unele expuse in premiera mondiala. Obiecte de ceremonie, costume, vase funerare, tablouri, fibule, sculpturi, ornamente si bijuterii, pe scurt, nasterea unei lumi moderne, prezentata de curatorul Jean Jacques Aillagon. Piese rare, precum chivotul de fildes de la Catedrala din Narbonne, provenind din Cuenca, Spania, bustul lui Marc Aureliu, de 1.590 de grame de aur, scutul lui Scipione, argintarie franceza din Ardeni, rafinate bijuterii si cloisonée-uri gasite la Apahida de Cluj, comoara lui Hilderic, precum si o sculptura reprezentind-o pe regina ostrogotilor, Amalasunta, cruci de aur cu pietre pretioase ale unui duce longobard.

Splendida este si expozitia “Ultimul Tizian si senzualitatea picturii”, de la Accademia, cu peste 50 de lucrari precum “Nimfa si pastorul”, “Maddalena” si “Danae”. Anul acesta se celebreaza 60 de ani de la infiintarea colectiei “Peggy Guggenheim”, una dintre protagonistele lumii artelor, iar la Palazzo Venier are loc o expozitie-omagiu a acestei colectionare si celebre Mecena. Sint prezentate obiecte personale, carti cu dedicatie, dar si colectiile sale cuprinzind lucrari precum “Ploaia” de Marc Chagall, “Crucea” lui Kandinsky, “Femeia” lui Miro, dar si opere de Jackson Pollock, Ernst, Magritte, Picasso, Brancusi.
Venetia isi inlatura fardul

Europa joaca in acest moment rolul de intermediar intre national si global. Fireste ca traditiile ei o obliga sa-si regindeasca strategiile nu numai in functie de rigori financiare, dar si de valorile si de identitatea culturala. Fara aceasta preocupare, ea tinde sa devina un mecanism bine uns, dar lipsit de prestigiu spiritual. Presa italiana consemna audienta mult mai mica decit anul trecut (cind au participat peste 130 de mii de persoane), cauzata poate de vremea nefavorabila, de recesiunea economica din Italia sau de criza politica.

Desi ecourile din presa romaneasca nu au fost entuziaste, cred ca e important faptul ca acolo unde nu a reusit pe deplin diplomatia au reusit artistii romani. Si e bine ca, dincolo de stirile nefavorabile care se tot aud despre tara noastra, am putut fi cunoscuti si aplaudati. Oricum, in aceste zile s-a vorbit despre “invazia Romaniei”, solicitindu-se perfectarea unui contract care sa asigure participarea noastra si la editiile viitoare. Mai mult, Primaria Venetiei a propus infiintarea unei Ligi a oraselor culturale europene din care sa facem parte.

Masca a devenit un nou “dress code”. Si astazi, la inceputul veacului XXI, ca si in trecut, “onorabilitate sociala” este, de cele mai multe ori, o aparenta. Sintem mereu inconjurati de personaje cu masti. Dorinta de a parea altfel decit sintem cu adevarat domina nu numai la Venetia, ci pretutindeni. Dar parca si mai mult la noi, unde Carnavalul dureaza tot anul!